Începând cu data de 18 ianuarie 2017 la nivel european se va aplica Regulamentul UE nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului care prevede procedura de urmat în vederea instituirii unei proceduri de indisponibilizare a conturilor bancare ale partenerilor contractuali în vederea recuperării creanțelor transfrontaliere.

Astfel, Regulamentul consacră instituția juridică a ordonanței asigurătorii a cărei principală “calitate” este aceea că îi este conferită creditorului o garanție că sumele datorate nu dispar din contul debitorului până la finalizarea procesului de fond prin care instanța constată în mod irevocabil faptul că debitorul datorează respectiva sumă de bani creditorului.

Practic, cititorule, dacă te afli în situația în care conduci un business și ai o creanță împotriva unei societăți înregistrate în afara granițelor României, te invit să citești în continuare pentru a afla ce vei putea face pentru a-ți recupera prejudiciul.

In egală măsură, prezentul articol este de interes inclusiv pentru cei ce au calitatea de debitori.

Condiții pentru admisibilitatea unei astfel de ordonanțe asigurătorii

Pentru a se recurge la ordonanța asiguratorie creditorul trebuie să justifice prin probe suficiente faptul că există un risc real ca, în cazul în care măsura indisponibilizării nu este luată, executarea ulterioară a creanței împotriva debitorului va fi împiedicată sau îngreunată în mod considerabil.

Spre exemplu, emiterea ordonanței este perfect justificată în situația în care creditorul se teme că debitorul intenționează să își vândă bunurile sau să retragă sumele de bani aflate în conturile sale pentru a evita rambursarea sumelor datorate.

De reținut faptul că ordonanța asiguratorie nu se aplică în situația creanțelor născute din raporturi juridice precum (i) chestiuni vamale, fiscale, administrative sau răspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autorității publice, (ii) drepturi de proprietate care decurg din regimul matrimonial, (iii) testamente și succesiuni, (iv) creanțe față de un debitor aflat în insolvență/faliment, (v) securitate socială, arbitraj.

Demersuri aflate la dispoziția creditorului

Ordonanța poată fi solicitată în scopul garantării creanțelor deja exigibile și pentru creanțele care nu au devenit încă exigibile, câtă vreme cuantumul creanțelor poate fi determinat.

În vederea indisponibilizării bunurilor, creditorul urmează a se adresa instanței de judecată care, admițând cererea, consacră creditorului posibilitatea să aplice măsura asiguratorie asupra conturilor deținute la instituții de credit. 

Un aspect deosebit de important și care oferă o garanție în plus succesului creditorului în recuperarea creanței sale este aceea că procedura emiterii ordonanței este o procedură ex parte, nefiind notificată debitorului. Mai exact, ordonanța diminuează riscurile privind recuperarea creanței, garantând efectul surpriză și asigurând utilitatea acestui instrument în vederea recuperării datoriilor de la un debitor transfrontalier.

De menționat faptul că va fi indisponibilizată strict suma înscrisă în ordonanță, banca neputând popri toate sumele găsite în conturile debitorului.

Un alt aspect salutar este acela că ordonanța emisă într-un stat membru va fi recunoscută în toate celelalte state membre fără a se impune nicio procedură specială și este executorie în celelalte state membre fără să fie necesară o hotărâre de încuviințare silită.

Căile de atac puse la dispoziția debitorului

Debitorul va putea ataca hotărârea instanței de admitere a ordonanței asiguratorii în vederea revocării sau modificării pentru motive precum: (i) condițiile sau cerințele prevăzute în regulament CE 655/2014 pentru emiterea ordonanței nu au fost respectate, (ii) măsura instituită prin ordonanță nu a fost notificată sau comunicată debitorului în termen de 14 zile de la data indisponibilizării contului/conturilor, (iii) cuantumurile indisponibilizate depășesc cuantumul creanței. 

Totodată, creditorul este direct răspunzător pentru orice prejudiciu cauzat debitorului de ordonanța asiguratorie, în situația unei greșeli din partea creditorului.

Concluzii

Utilitatea practică a acestei instituții juridice rezidă în faptul că se va înlesni considerabil posibilitatea recuperării creanțelor deținute împotriva unor societăți aflate în alt stat decât statul de rezidență al creditorului, și că, prin modalitatea de operare a acestei instituții, pare să crească destul de mult rata de succes a recuperării creanțelor.

Articol scris de Oana Drăgan.  

Descarcă articolul în format pdf.