Legea privind carantina și izolarea

După ce Curtea Constituțională a României a declarat drept neconstituționale anumite dispoziții din legea privind reforma în domeniul sănătății care vizau carantina și izolarea obligatorie, vidul legislativ în acest domeniu a fost acoperit prin mult disputata Lege nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic (“Legea 136/2020”). După numeroase controverse ridicate în Parlament,  legea, publicată sâmbătă – 18 iulie 2020 – în Monitorul Oficial, urmează să intre în vigoare pe data de 21 iulie 2020. În absența sesizării Curții Constituționale a României de către Avocatul Poporului cu o excepție de neconstituționalitate și excepția este admisă, legea își va produce efectele și va constitui baza legală pentru aplicarea măsurilor restrictive disputate.

         1. Situațiile în care se aplică Legea 136/2020

Legea 136/2020 conturează în prezent cadrul legal pentru aplicarea măsurilor de carantină și izolare în situații cu risc epidemiologic ridicat, enumerând cazurile care ar justifica luarea unor asemenea măsuri. Este inutil să menționam că, în cazul pandemiei COVID-19, ne regăsim situațiile enunțate de lege, însă sfera se dorește a fi una mai largă, urmând ca actul normativ în discuție să fie un instrument aplicabil și în situații viitoare de pericol, nu doar acum. Astfel, art. 6 din lege prevede expres care sunt situațiile de risc epidemiologic și biologic care justifică aplicarea măsurilor de carantină și izolare, anume:

• epidemie declarată prin ordin al ministrului sănătății;
• urgență de sănătate publică de importanță internațională, certificată prin hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență, în baza declarației Organizației Mondiale a Sănătății;
• pandemie declarată de Organizația Mondială a Sănătății și certificată prin hotărâre de Comitetul Național pentru Situații de Urgență;
• cazul de risc epidemiologic și biologic iminent identificat și constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență sau de către instituțiile aflate în subordinea Ministerului Sănătății.

De asemenea, lista completă a bolilor infectocontagioase pentru care se va institui izolarea persoanelor la domiciliul acestora se va stabili ulterior prin Hotărâre de Guvern.

          2. Carantina și izolarea în viziunea Legii 136/2020

Carantina și izolarea primesc noi definiții sub noul regim. Astfel, carantina este prevăzută ca o măsură preventivă, care constă în separarea persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, de alte persoane, în spații special desemnate de către autorități, la domiciliu sau la locația declarată de către persoana carantinată. Carantina se aplică pentru (i) persoanele care se întorc din  zone cu risc epidemiologic ridicat sau (ii) persoanele care au intrat în contact direct cu cel puțin o persoană confirmată ca fiind infectată. Una dintre modificările aduse în Parlament vizează faptul că măsura carantinei se impune, individual, prin decizie motivată a direcției de sănătate publică și va preciza, printre altele, durata măsurii și calea de atac. Fiind vorba de un act administrativ al unei autorități publice, decizia de instituire a măsurii carantinei se va putea contesta pe calea contenciosului administrativ, prin formularea unei acțiuni a fi introduse la judecătoria competentă

Izolarea, pe de altă parte, este o măsură care constă în separarea persoanelor afectate de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen, indiferent că prezintă sau nu simptome specifice. Izolarea se va face la domiciliu, la locația declarată de persoana izolată, într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată acesteia. Izolarea se va dispune pe baza consimțământului persoanei infectate sau, în caz contrar, prin decizia motivată a direcției de sănătate publică. Similar măsurii carantinei, izolarea se aplică tot prin decizie individuală, care va conține, printre altele, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege. Și aceasta va putea fi atacată în instanța competentă și anume judecătoria în a cărei circumscripție este situat spațiul sau unitatea sanitară în care persoana în cauză este izolată, astfel cum este detaliat mai jos.

Măsura izolării începe întotdeauna într-o unitate sanitară sau locație alternativă atașată acesteia, în scopul efectuării examinărilor necesare. Măsura se va aplica până la primirea rezultatelor, fără a se putea depăși termenul de 48 de ore. Ulterior, pe baza rezultatelor examinărilor, medicul poate recomanda prelungirea măsurii izolării în cazul în care se menține riscul de transmitere a bolii infectocontagioase. Măsura astfel instituită va înceta în momentul în care persoana bolnavă va fi considerată vindecată pe baza examinărilor efectuate, sau când medicul consideră că riscul de transmitere a bolii nu mai există.

Conform noii legi, atât carantina, cât și izolarea, sunt măsuri care se vor aplica individual, pentru fiecare persoană suspectă/confirmată în parte, iar nu colectiv. Totuși, posibilitatea de a aplica măsura carantinei se va dispune prin hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență (CNSU), la propunerea Grupului de suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României. În situațiile în care riscul este iminent, carantina se poate dispune chiar prin ordin emis de șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU). Ordinul astfel emis va trebui validat de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență în termen de cel mult 48 de ore.

Legea prevede și posibilitatea instituirii carantinei zonale, precum și organele competente în acest sens.

De remarcat este faptul că modalitățile de aplicare a măsurilor care vizează atât carantina, cât și izolarea vor putea fi, conform legii, instituite prin ordin al minustrului de resort, la  propunerea Institutului Național de Sănătate Publică.

          3. Nerespectarea măsurilor impuse

Carantina și izolarea sunt măsuri obligatorii, care se pot impune chiar în lipsa consimțământului persoanei suspecte sau confirmate. În cazul în care persoana refuza măsura carantinei sau o încalcă, medicul sau, după caz, organele de control, recomandă carantinarea într-un spațiu special desemnat de autorități, iar reprezentantul direcției de sănătate publică decide, în cel mult 8 ore de la informare, impunerea măsurii respective dacă se constată un risc iminent de transmitere comunitară. Dacă se refuză sau se încalcă măsura izolării, medicul sau organele de control, după caz, anunță de îndată direcția de sănătate publică care va confirma sau infirma măsura izolării într-o unitate sanitară sau una alternativă atașată acesteia. Decizia se va emite în cel mult 2 ore de la informare.

Pe lângă sancțiunea prevăzută de Legea 136/2020, apreciem că prin nerespectarea măsurii de carantină sau izolare se creează un pericol iminent de producere a îmbolnăvirilor și se încetinește  prevenirea  sau  combaterea  bolilor  infectocontagioase. Astfel, fapta poate constitui infracțiunea de zădărnicirea combaterii bolilor (art. 352 Cod penal), iar dacă a  avut  ca  urmare răspândirea  unei  asemenea  boli  (art.  352 alin. (2) Codul Penal),  riscul  la  care  se  supun  este  unul  care excedează sferei  amenzilor  contravenționale,  sancțiunile  aplicabile în  acest  caz  de  organele  de cercetare penală fiind închisoarea de până la 5 ani.

          4. Dispoziții procedurale

Pentru contestarea actelor de instituire și de aplicare a măsurilor de carantină și izolare, Legea 136/2020 a prevăzut un regim derogatoriu de la regulile generale aplicabile contenciosului administrativ. Astfel, conform art. 15, actele cu caracter normativ (e.g. Hotărârea CNSU, ordinul șefului DSU) pot fi atacate de orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim cu acțiune în anulare, în termen de maximum 5 zile de la publicarea respectivului act sau de la data luării la cunoștință. Instanța competentă va fi secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul autorității emitente. Pentru atacarea actelor respective, legea menționează că nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile.

Legea 136/2020 prevede o procedură derogatorie și pentru contestarea actelor administrative individuale, în speță deciziile individuale de aplicare a măsurii carantinării sau izolării. Astfel, actele prin care s-au aplicat măsurile menționate se vor contesta la judecătorie, într-un termen foarte scurt, de maximum 24 ore de la comunicare, iar hotărârea instanței este executorie și se atacă cu apel în termen de 2 zile de la comunicare. În cazul izolării care se dispune pentru maximum 48 de ore, în baza art. 8 alin. (3), hotărârea pronunțată de judecătorie este definitivă.