Legea adoptată de Parlament în data 4 aprilie, privind suspendarea ratelor la credite (“Legea”) se suprapune ca reglementare cu OUG 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru credite (“OUG”), dar în același timp conținând diferențe esențiale în reglementare.

Legea a fost trimisă spre promulgare către Președintele României, dar deja se vehiculează în spațiul public informații despre intenția de a fi contesta la Curtea Constituțională.

Pe fond, la o analiză comparativă între Lege și OUG constatăm că principalele diferențe în ce privește suspendarea ratelor la credite, sunt următoarele:

• În primul rând, suspendarea obligației de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor (rate de capital, dobânzi și comisioane) operează, la cererea debitorului, cu până la 9 luni, dar nu mai mult de 31 decembrie 2020, prin prelungirea corespunzătoare a maturității creditului, fără costuri suplimentare. Respectiv, dobânda și comisioanele aferente ratelor amânate la plată, nu se capitalizează la soldul creditului existent, indiferent de debitor sau tipul de credit (credite ipotecare sau alte tipuri).
• În ce privește persoanele eligibile, legea conține o enumerare în care include “"și persoanele juridice din contractele de credit, respectiv leasing, cu exceptia institutiilor de credit", precum și menționarea expresă a IMM-urilor, alături de asociații și fundații.
• În aceste condiții, înțelegem că legea s-ar aplica tuturor debitorilor persoane juridice, inclusiv debitorilor de tip large corporate.
• Facilitatea se aplică debitorilor care nu înregistrează întârzieri la plată, reprezentând principal și/sau dobândă mai mari de 90 de zile, iar Legea nu condiționează facilitatea de plata restanțelor până la data formulării cererii de suspendare. Pe de altă parte, legea prevede expres că sunt excluși debitorii care sunt în procedură de executare silită, dare în plată sau reorganizare judiciară. În opinia noastră aceștia nu ar fi putut beneficia în măsura în care împrumuturile acestora au fost deja declarate scadente anticipat.
• În plus, debitorii nu sunt ținuți de un termen limită în care să își exercite dreptul de a solicita suspendarea ratelor (în cazul OUG solicitarea trebuie făcută până în data de 14 mai).
• Debitorii, alții decât persoanele fizice, vor solicita suspendarea printr-o declarație pe propria răspundere din care să rezulte faptul că veniturile sau încasările s-au diminuat cu minimum 15% în luna în curs raportat la media celor două luni anterioare.
• Legea nu reglementează acordarea de garanții de stat pentru ratele suspendate la plată.

Suplimentar, Legea instituie un moratoriu general cu privire la orice proceduri de executare silită, inclusiv urmărirea silită a bunurilor mobile, urmărirea silită imobiliară sau popririle de orice fel, începute până la data intrării în vigoare a Legii, până la 31 decembrie 2020.

Tehnica de redactare este criticabilă, întrucât moratoriul este reglementat în cadrul aceluiași articol cu prevederile referitoare la suspendarea obligațiilor de plată. Totuși, textul de lege nu corelează procedurile de executare silită supuse moratoriului de creditele ce fac obiectul suspendării la plată a ratelor. Dimpotrivă, din redactarea actuală reiese că moratoriul se referă la orice asemenea proceduri în curs la data intrării în vigoare a legii.

Legea se aplică nu numai instituțiilor de credit și IFN-urilor, ci și entităților înregistrate care desfășoară activitatea de recuperare creanțe.

Rămane să vedem dacă Legea adoptată în Parliament va fi promulgată, aceasta suferind de nenumărate deficiențe de ordin procedural, printre care și absența avizului Băncii Naționale, ce se impune în cazul oricăror proiecte de lege cu impact în domeniul de supraveghere al BNR.

De asemenea, deși Legea a fost adoptată de Parlament după intrarea în vigoare a OUG, aceasta nu conține nicio prevedere cu privire la abrogarea parțială sau totală a actului normativ concurent. Chiar dacă am lua în discuție o abrogare implicită, dată de faptul că normele de tehnică legislativă nu permit existența a două acte normative având acelați obiect, OUG și Legea nu au o suprapunere exactă. De exemplu, ar fi în discuție în ce măsură garanțiile de stat acordate pentru dobânda aferentă ratelor suspendate din creditele ipotecare acordate persoanelor fizice, astfel cum sunt reglementate de OUG, vor rămâne în vigoare.

În final, în vremuri marcate de incertitudine economică, dreptul ar trebui să fie un factor ce asigură stabilitatea și îndrumarea societății și a economicului. Prin astfel de inițiative legislative contradictorii și mai ales printr-o lipsă de corelare între cei cu drept de legiferare, riscăm efectul opus și daune suplimentare într-un moment în care nimeni nu își mai permite acest lucru.

 

Acest articol are exclusiv scop informativ și nu reprezintă o opinie juridică; prin urmare, nu recomandăm a se lua decizii pe baza acestui text fără o analiză prealabilă în funcție de faptele și circumstanțele concrete ale fiecărei spețe.