Ordonanța de urgență nr. 182/2020 care completează Ordonanța de urgență nr. 147/2020 privind acordarea unor zile libere pentru părinți în vederea supravegherii copiilor, în situația limitării sau suspendării activităților didactice care presupun prezența efectivă a copiilor în unitățile de învățământ și în unitățile de educație timpurie antepreșcolară, ca urmare a răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 (”OUG 147”), precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă (”OUG 132”)

">
COVID-19
RO EN

Noutăți legislative în domeniul legislației muncii

  1. Ordonanța de urgență nr. 182/2020 care completează Ordonanța de urgență nr. 147/2020 privind acordarea unor zile libere pentru părinți în vederea supravegherii copiilor, în situația limitării sau suspendării activităților didactice care presupun prezența efectivă a copiilor în unitățile de învățământ și în unitățile de educație timpurie antepreșcolară, ca urmare a răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 (”OUG 147”), precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă (”OUG 132”)

La data de 27 octombrie 2020, în contextul creșterii numărului de îmbolnăviri în rândul copiilor și a riscului de îmbolvnăvire, pentru a acoperi toate nevoile părinților și crea un cadru legislativ favorabil și aliniat celui definit anterior prin OUG 147, respectiv prin Ordinul nr. 5487/1494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2 (”Ordinul 5487”), Guvernul a adoptat sus-menționata ordonanța nr. 182/2020 (”OUG 182”) care prevede posibilitatea ca părinții/ adoptatorul/ persoana care are copilul în încredințare în vederea adopției/ persoana care are copilul în plasament sau sub tutelă/ persoana care are copilul în îngrijire, ai căror copii naturali/ adoptați/ aflați în plasament sau sub tutelă/ aflați în îngrijire prezintă boli cronice și care nu se vor prezenta la cursuri, pe baza recomandărilor medicului curant, de a beneficia de zile libere plătite cu 75% din salariul de bază (dar nu mai mult de corespondentul pe zi a 75% din câștigul salarial mediu brut). În acest sens, părintele sau alte persoane eligibile vor depune la angajator, împreună cu declarația pe propria răspundere și celelalte documente care le atestă calitatea, și adeverința relevantă eliberată de medicul  de familie/medicul specialist.

De asemenea, OUG 182 adaugă faptul că OUG 147 se aplică atât în cazul scenariului 2 (”Participarea zilnică a tuturor preșcolarilor și elevilor din învățământul primar, a elevilor din clasele a VIII-a și a XII-a, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție
și revenirea parțială (prin rotație de 1-2 săptămâni) a elevilor din celelalte clase de gimnaziu și liceu, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție
”), cât și scenariului 3 (”Participarea tuturor preșcolarilor și elevilor la activități/lecții online”) prevăzute de Ghidul privind măsurile sanitare și de protecție în unitățile de învățământ preuniversitar în perioada pandemiei COVID-19, anexă la Ordinul 5487, numărul zilelor acordându-se în funcție de perioada prevăzută de hotărârea comitetului județean pentru situații de urgență/Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență.

Elementul de noutate absolut surprinzător și controversat constă în faptul că de acest ajutor, respectiv zilele libere plătite în cuantum de maxim 75% din câștigul salarial mediu brut pe economie, respectiv aproximativ 194 RON/zi, se va acorda categoriilor eligibile menționate mai sus doar după ce angajatorul a aplicat reglementările legale în vigoare pentru desfășurarea activității prin telemuncă sau munca la domiciliu, dacă locul de muncă permite acest lucru. Este deja de notorietate faptul că este încurajată telemunca, inclusiv prin acordarea sprijinului banesc prevăzut de OUG 132, însă neacordarea de zile libere în contextul adoptării regimului telemuncă sau muncii la domiciliu compromite însăși respectarea de către angajat a îndeplini obligațiile care îi incumbă în executarea contractului individual de muncă.

Rămâne de văzut în ce măsura s-ar putea aprecia că nu a fost respectată condiția aplicării telemuncii sau muncii la domiciliu, cheia de verificare a fi folosită, precum și efectele pe care le-ar putea atrage după sine o eventuală regândire a  posibilităților aflate la îndemâna angajatorilor (mai ales în contextul în care măsura telemuncii nu mai poate fi luată în mod unilateral de către angajator, ca în perioada stării de urgență).

O altă completare adusă de OUG 182 răspunde întrebărilor pe care și le-au pus mulți angajatori care au emis decizii prin care au dispus telemunca pe perioada stării de urgență, dar nu le-au înregistrat însă în Revisal, conform exigențelor Hotărârii 905/2017. Astfel, ajutorul de 2.500 RON prevăzut prin OUG 132 a fi acordați pentru fiecare salariat care a lucrat în regim de telemuncă în perioada stării de urgență, pentru cel puțin 15 zile lucrătoare, nu se acordă angajatorilor care nu au transmis la timp către Revisal, cel târziu în ziua anterioară producerii modificării, datele privind elementele raportului de muncă, prin care s-a stabilit desfășurarea activității în regim de telemuncă.

  1. Ordonanța de urgență nr. 180/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu privire la acordarea concediilor medicale (”OUG 180”)

La data de 23 octombrie 2020, a intrat în vigoare OUG 180 care prevede că, pentru persoanele asigurate pentru care s-a dispus măsura izolării la domiciliu sau la o altă locație (pentru că prezintă semne și simptome sugestive specifice definiției de caz până la diagnosticare sau a fost diagnosticat cu o boală infectocontagioasă, dar nu prezintă semne și simptome sugestive sau prezintă simptome care nu necesită izolarea într-o unitate sanitară), se eliberează de către medicii de familie certificatele de concediu medical care au luat în evidență și au monitorizat aceste persoane, pentru o perioadă stabilită în funcție de evoluția bolii și durata monitorizării.

Pentru persoanele asigurate pentru care s-a dispus măsura izolării, iar în urma investigațiilor paraclinice specifice nu s-a confirmat diagnosticul de boală infectocontagioasă, medicul de familie acordă concediu medical pentru carantină pe baza documentului eliberat de către direcția de sănătate publică județeană sau, după caz, a municipiului București și pentru perioada înscrisă în acesta.

De măsurile de mai sus beneficiază și persoanele asigurate care au fost izolate la domiciliu sau la o locație declarată până la data intrării în vigoare a OUG 180, certificatele de concediu medical urmând a se acorda de către medicul de familie, pe baza documentelor eliberate de către direcțiile de sănătate publică și pentru perioada înscrisă în acestea, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Procedura aplicabilă este prevăzută de Ordinul 1818/1111/2020, intrat în vigoare la data de 27 octombrie 2020.

  1. Decizia ICCJ nr. 15/2020 privind soluționarea recursului în interesul legii cu privire la competența materială de soluționare a acțiunii promovate de angajator în contradictoriu cu salariatul său pentru restituirea sumelor achitate în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate de primă instanță, care ulterior este desființată (”Decizia 15/2020”)

Problema de drept suspusă analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție (”ICCJ”)a constat în stabilirea naturii juridice a acțiunii promovate de angajator în contradictoriu cu salariatul său pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, în baza unei hotărâri judecătorești executorii, de primă instanță, care ulterior este desființată în calea de atac.

Acest subiect a suscitat opinii diferite în practica judiciară națională, statuându-se în mod diferit asupra calificării juridice a acțiunii în discuție și, pe cale de consecință, asupra competenței materiale de soluționare a acesteia în primă instanță.

Opiniile exprimate în practica judiciară națională erau următoarele:

Prima opinie: o astfel de acțiune îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, atrăgând, din punct de vedere funcțional și procesual, competența materială de soluționare în primă instanță în favoarea tribunalului - Secția specializată în litigii de muncă și asigurări sociale.

A doua opinie: o astfel de acțiune are natura juridică a unei cereri de întoarcere a executării, a cărei soluționare se circumscrie prevederilor art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, atrăgând competența materială de soluționare în primă instanță în favoarea instanței de executare, respectiv a judecătoriei.

Prin Decizia nr. 15/2020, ICCJ a validat prima opinie și a stabilit că acțiunea promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, înainte de începerea executării silite, în baza unei hotărâri judecătorești executorii, de primă instanță, care ulterior este desființată în calea de atac, îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, atrăgând competența materială de soluționare în primă instanță în favoarea tribunalului - Secția specializată în litigii de muncă și asigurări sociale, conform art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

În concluzie, ICCJ a statuat că neîndeplinirea obligației de restituire a sumelor primite de către un salariat cu titlu de despăgubire stabilită prin hotărâre judecătorească desființată de instanța superioară poate da naștere unui conflict de muncă, în temeiul art. 256 alin. (1) din Codul muncii.