RO EN

Controversele noilor reguli de etichetare a laptelui - predicții cu privire la soarta Legii nr. 88/2016

După un efort legislativ de 13 luni, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 88/2016 privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate (“Legea nr. 88/2016”).

Proiectul de lege a fost inițiat de 5 deputați și senatori, care și-au fundamentat propunerea pe următoarele 3 argumente¹:

  • Regulamentul UE nr. 1169/2011 prevede că produsele alimentare introduse pe piață începând cu data de 13 decembrie 2014 trebuie să respecte normele de etichetare cuprinse în acesta, însă statele membre pot adopta dispoziții privind mențiuni obligatorii suplimentare pentru anumite țări cu respectarea unei anumite proceduri.
  • Mențiunile de pe eticheta produselor de lapte “Fabricat în România” nu corespund adevărului, în contextul în care laptele nu provine de la vacile din România, ci produsul este doar ambalat în România;
  • Populația este “în general păcălită” prin utilizarea denumirii de lapte de vacă, sau lapte autentic, deoarece nu este acel aliment care este obținut direct de la vacile de lapte, ci un amestec de lapte proaspăt cu lapte praf, a cărui valoare nutrițională este foarte scăzută.

Demersul normativ nu și-a propus să transpună un act juridic de drept european, ci să creeze un cadru juridic suplimentar în materia etichetării produselor din lapte. 

Era oare necesară o atare încorsetare suplimentară?

În forma sa inițială, proiectul de lege cuprindea 5 articole, și care înglobau o singură condiționare de etichetare pentru producători:

Laptele proaspăt pentru consum, precum și produsele lactate trebuie să prevadă pe etichetă, în mod obligatoriu, avertizarea cuprinzând sintagma “Conține lapte praf în proporție de __%”

Nerespectarea celor de mai sus fusese proiectată drept contravenție pedepsibilă cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

În forma sa finală, publicată în Monitorul Oficial al României, legea cuprinde 13 articole, prin care – în plus față de condiționarea mai sus indicată – sunt impuse cerințe suplimentare de etichetare, și care se referă în principal la:

  • condițiile de utilizare a sintagmelor "Produs natural” și "Produs românesc”;
  • specia de la care provine laptele;
  • informări privind originea și trasabilitatea produselor;
  • indicarea tuturor modificărilor de compoziție.

Cadrul sancționatoriu este mult mai strict și cu impact mult mai mare asupra business-ului producătorilor de produse din lapte: dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea prevederilor în materie de etichetare constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei.

În plus, producerea, expunerea spre vânzare și/sau vânzarea de lapte proaspăt pentru consum, știind că este obținut din înlocuitori de lapte, se va sancționa cu amendă între 20.000 și 25.000 de lei, precum și cu retragerea autorizației de funcționare a producătorilor sau comercianților timp de șase luni.

Informațiile obligatorii care trebuie inscripționate pe câmpul vizual – în lumina Legii nr. 88/2016, precum și ale Regulamentului UE nr. 1169/2011 sunt disponibile doar în formatul pdf al articolului. 

Controversata prevedere legală privind mențiunea Produs Românesc

Potrivit Regulamentului UE nr. 1169/2011, țara de origine sau locul de proveniență trebuie să fie menționate în următoarele cazuri:

  1. Când aceasta e obligatorie prin legislația UE specifică (verticală) (de exemplu: carne de vită, ulei de măsline, miere, etc).
  2. Pentru carnea de porc, carnea de oaie, carnea de capră (proaspătă, refrigerată sau congelată), conform celor clasificate în Anexa XVI.
  3. Acolo unde omisiunea menționării țării de origine sau locului de proveniență poate induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata țara de origine sau la adevăratul loc de proveniență al alimentului, în special dacă informația care însoțește produsul sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de proveniență.

În cazul produselor lactate,  ar putea deveni incidentă doar situația III.

Statele membre pot impune reguli naționale cu privire la etichetarea obligatorie a originii/provenienței numai acolo unde este o legătură demonstrată între anumite calități ale produsului alimentar și origine/proveniență.

Raportul de evaluare întocmit de Comisia Europeană cu privire la necesitatea indicării țării de origine sau a locului de proveniență în cazul produselor lactate , publicat pe 20 mai 2015, a relevat faptul că o atare indicație pe etichetă se poate face doar voluntar,  nefiind firesc ca obligații de etichetare în acest sens să fie impuse operatorilor de pe piața laptelui.

În mod cert, Comisia Europeană nu intenționează să adopte nici un act normativ care să instituie o atare obligație.

4.1. Paralelismul legislativ

Etichetarea produselor din lapte este reglementată, în prezent, în baza următoarelor acte normative:

  • HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările și completările ulterioare;
  • OUG nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor, cu modificările și completările ulterioare;
  • Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, cu modificările și completările ulterioare;
  • Regulamentul UE nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, cu modificările ulterioare.

Legea nr. 86/2016 creează – din păcate – un paralelism legislativ, aceasta fiind concepută și adoptată ca un nou act normativ în materie, și nu ca un act modificator  al cadrului legal deja existent. Revine, astfel, operatorilor din industria laptelui sarcina de a corela prevederile tuturor actelor normative mai sus menționate, în vederea conformării și evitării aplicării de către autorități de sancțiuni contravenționale.

4.2 Incertitudinea cu privire la termenul la care Legea nr. 88/2016 va intra în vigoare

Potrivit prevederilor Art. 13 din Legea nr. 88/2016, aceasta va intra în vigoare în termen de 90 de zile de la data comunicării deciziei Comisiei Europene.

Fără îndoială, textul de lege creează confuzie.

Pe cale de explicație, statele membre care intenționează adoptarea unor cerințe suplimentare în materie de etichetare (în plus față de cele indicate în Regulamentul UE nr. 1169/2011), au obligația de a notifica Comisia Europeană 

și celelalte state membre în legătură cu măsurile avute în vedere și specifică motivele care stau la baza lor.

În atare condiții, România va putea aplica pe deplin prevederile Legii nr. 88/2016 în următoarele condiții:

  • în termen de 3 luni de la data notificării Comisiei Europene; și numai dacă
  • avizul Comisiei Europene nu este negativ / Comisia nu a furnizat nicio decizie în acest sens.

În cazul în care avizul Comisiei Europene este negativ, se declanșează automat o procedură de examinare, pentru a se verifica posibilitatea aplicării actului normativ, sub rezerva unor modificări corespunzătoare. Procedura de examinare poate dura câteva luni de zile.

Cu alte cuvinte, doar în măsura în care România va reuși să convingă Comisia Europeană cu privire la faptul că cerințele suplimentare de etichetare au o justificare reală (în sensul că există o legătură demonstrată între anumite calități ale produsului alimentar și origine/proveniență), Legea nr. 88/2016 va intra în vigoare cel mai devreme în termen de cel puțin 6 luni de la data publicării în Monitorul  Oficial – deci cel mai devreme în luna noiembrie 2016.

Nu poate fi exclusă însă nici ipoteza unui aviz negativ al Comisiei Europene (inclusiv ulterior procedurii de examinare), ceea ce ar însemna că Legea nr. 88/2016 – deși adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României – nu va produce efecte.

În plus față de cele de mai sus,. Comisia Europeană poate propune noi amendamente cu privire la Legea nr. 88/2016, ceea ce va presupune parcurgerea unui noi proces legislativ de modificare  a legii în discuție.

4.3. Investiții suplimentare majore necesar a fi făcute de către operatorii din industria laptelui

Noua reglementare în materia etichetării produselor din lapte vizează procesatorii de lactate și brânzeturi, o industrie de peste 4,1 miliarde lei, care în 2014 număra 544 de companii potrivit celor mai recente date publicate de Ministerul Finanțelor, citate de Ziarul Financiar.

Statistica a fost realizată după ce  peste 50 de fabrici de lapte din România, reprezentând aproape o treime din total, s-au închis în anul 2014 din cauza scăderii cererii pe piața internă și creșterii costurilor de producție, potrivit Mediafax, care citează surse din cadrul Asociației Patronale Române din Industria Laptelui - APRIL.

Potrivit datelor disponibile public, la începutul anului 2014, în România funcționau 183 de fabrici de lapte autorizate sanitar-veterinar, potrivit APRIL. La 1 aprilie 2014, numărul fabricilor scăzuse la 152, iar la finele anului la 130. Cauzele au fost: creșterea costurilor de producție, tendința supermarketurilor de a renunța tot mai des la laptele produs în România în favoarea mărcilor proprii (provenite din țări precum Polonia, Ungaria, Germania, Austria sau Slovacia) mult mai ieftine și în stocuri mari ca urmare a embargoului impus de Rusia¹.

Re-calibrarea etichetelor și noul proces de etichetare, impus în baza prevederilor Legii nr. 88/2016, vor presupune – invariabil – investiții majore necesar a fi făcute de către operatorii din industria laptelui. Fără îndoială, atare prevederi legislative vor afecta atât procesatorii ca capital românesc, cât și procesatorii cu capital străin care activează pe piața din România.

Din păcate, acest aspect nu a fost avut în vedere în cadrul procesului legislativ la care a fost supusă Legea nr. 88/2016.  Proiecția investițională devine cu atât mai sensibilă cu cât termenul de intrare în vigoare  a noilor prevederi este incert, fiind direct influențat de decizia Comisiei Europene privind  aplicabilitatea noilor prevederi.

Gradul de incertitudine crește exponențial, mai ales în contextul în care nu există informații publice privind demersurile întreprinse de România în sensul notificării – dacă a fost demarată procedura notificării, care este conținutul acesteia, stadiul actual al discuțiilor instituționale dintre România și forul european.

Articol scris de Isabela Delia Popa. 

Descarcă articolul în format pdf.