RO EN

Cadrul juridic actual al executării garanțiilor constituite asupra părților sociale

Executarea părților sociale – subiect controversat

De-a lungul timpului, executarea ipotecilor asupra părților sociale a generat numeroase discuții rezultate din necorelarea de principiu a Legii nr. 31/1990 privind societățile („Legea Societăților”) pe de-o parte cu realitățile economice, respectiv natura juridică a societăților cu răspundere limitată reglementată ca un hibrid între societățile de persoane și societățile de capitaluri, și, pe de altă parte, cu dispozițiile normelor Noului Cod Civil și Noului Cod de Procedură Civilă, care cuprind prevederi privind posibilitatea instituirii și executării ipotecilor asupra părților sociale.

Astfel, până la modificările destul de recente aduse Legii Societăților, existau o serie de argumente bazate pe dispozițiile Legii Societăților care determinau instanțele de judecată să respingă cererile de executare silită, iar în situația în care totuși admiteau cererea de executare procesul se bloca în fața Registrului Comerțului care aplica regulile de la transferul voluntar de părți sociale și solicitau, de principiu, o hotărâre a asociaților prin care să se aprobă transferul părților sociale către adjudecatar/cumpărător. În aceste condiții, cazurile practice de (încercare a) executării silite a părților sociale erau extrem de rare.

Legea Societăților aduce clarificări

O parte a dificultăților practice erau generate de articolul 66 alin. (2) din Legea Societăților care făcea referire doar la posibilitatea creditorilor de sechestrare și vânzare a acțiunilor (nu și a părților sociale), un argument al teoreticienilor și practicienilor în susținerea ideii că părțile sociale nu pot fi vândute ca urmare a unei proceduri de executare silită. Acest argument era coroborat cu affectio societatis (sau, altfel spus,  intenția asociaților de a colabora la desfășurarea unei activități economice) care presupune, printre altele, “imposibilitatea” obligării celorlalți asociați de a continua asocierea cu o persoană neaprobată de ei.

Articolul 66 din Legea Societăților a cunoscut o reconfigurare pentru soluționarea controverselor legate de acest subiect. Astfel, s-a optat pentru introducerea unor prevederi exprese privind posibilitatea de vânzare de către creditori a părților sociale și de executare a ipotecii asupra părților sociale în condițiile prevăzute de lege cu obligarea administratorilor de a pune la dispoziție înscrisurile și informațiile necesare pentru evaluarea acestora și de a facilita preluarea lor. Este de menționat că acest ultim aspect, evaluarea părților sociale în lipsa documentelor suport, a constituit un aspect practic care a dus în anumite cazuri la imposibilitatea continuării procedurii de executare.

Separat, s-a clarificat și aplicabilitatea dispozițiilor de la transferul voluntar al părților sociale în cazul executării ipotecii asupra părților sociale: va fi necesară aprobarea asociaților reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social “însă numai în ceea ce privește constituirea acesteia”. Din formularea textului de lege, se poate trage concluzia că nu va fi necesară aprobarea asociaților în cazul executării, însă, neexistând o prevedere expresă, rămâne de văzut modalitatea în care acest text de lege va fi pus în practică de Registrul Comerțului.

Formularea actuală a Legii Societăților pare a fi eliminat controversele anterioare privind executarea ipotecilor asupra părților sociale și pare a crea cadrul juridic propice pentru punerea în executare a ipotecilor, atât timp cât constituirea ipotecii s-a făcut cu aprobarea asociaților cu majoritatea necesară.

Punerea în executare a ipotecii asupra părților sociale

În conformitate cu Noul Cod Civil, ori de câte ori debitorul (în cazul nostru specific asociatul care a adus în garanție părțile sociale) nu se conformează obligațiilor asumate față de creditor, cel din urmă va putea începe procedura de urmărire a părților sociale.

Ca regulă generală, Noul Cod Civil permite executarea  prin urmarea procedurii prevăzute fie de Noul Cod Civil, fie de Noul Cod de Procedură Civilă. Cu toate acestea, reglementările existente în Noul Cod Civil cu privire la executarea ipotecilor au în vedere exclusiv ipotecilor mobiliare constituite asupra bunurilor corporale, în timp ce părțile sociale sunt bunuri incorporale. Așadar, considerăm că executarea părților sociale se va face conform procedurii prevăzută de Noul Cod de Procedură Civilă, neexistând în mod practic o posibilitate a creditorului de a alege o anume procedură.

Astfel, în conformitate cu Noul Cod de Procedură Civilă, din punct de vedere procedural, executarea silită va începe prin parcurgerea următorilor pași incipienți:

  • formularea de către creditor a unei cereri de executare silită adresată unui executor judecătoresc și
  • formularea de către executorul judecătoresc a cererii privind încuviințarea executării silite către instanța competentă.

Instanța învestită cu cerere de executare va fi, de asemenea, datoare a verifica: (i) existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva asociatului care a constituit ipoteca și (ii) existența unui titlu executoriu, înainte de a încuviința demersurile de executare silită, respectiv contractul de ipotecă valabil încheiat.

În ceea ce privește modalitățile de valorificare a părților sociale în cadrul unei proceduri de executare silită, Noul Cod de Procedură Civilă reglementează două astfel de modalități și anume: a) vânzarea amiabilă, când - cu acordul creditorului - debitorul poate proceda el însuși la valorificarea părților sociale sau b) vânzarea silită, caz în care executorul judecătoresc va încerca valorificarea în cadrul unei licitații publice.

Deși prevederile legale sunt clare, rămâne de văzut dacă, în contextul actual al Legii Societăților, executările ipotecilor asupra părților sociale constituite după modificările aduse Legii Societăților se vor finaliza cu succes.

Articol scris de Andreea Hlihor și Luciana Tache

Descarcă articolul în format pdf